Numistenta

Poate unii ați observat, alții poate ați fost stresați de mine, alții nu, am adăugat o secțiune numită NUMISTENTA. M-am reapucat de colecționat monezi, după o pauză de vreo 6-7 ani și am zis că trebuie să fac un challenge din asta, să-mi creez singur o presiune. Mi-am propus pentru anul acesta (2019), să adun minim 30 de bucați din 100 de tări. Am ales 30 pentru că atâtea buzunărașe au foliile de clasor pe care le am și să aloc fiecărei țări câte o pagină (la undele am depășit).
Startul l-am dat din vara lui 2018 și momentan dețin 1309 de monezi din 80 de țări. O să mai dureze până le uploadez pe toate, trebuie să fac poze, să editez, plus ceva lene etc.

Revin cu update-uri!

Ad Hominem

Lipsa de educație de la nivelul societății ne-a adus într-un moment în care dacă există păreri în contradictoriu asupra unui subiect, nu așteptăm să auzim argumentele că deja ne simțim ofensați.

Avem omul care știe sigur că adevărul lui este adevărul suprem, asta pentru că a văzut el la televizor sau auzit la crâșma din colțul blocului. Oameni care ajung să creadă că frunzele de leuștean vindecă cancerul, că pământul este plat și Dragnea un înger trimis de Divinitate, iar indiferent de ce argumente aduci în discuții fie științifice, fracturi logice, sau orice altă natură, nu poți nici măcar să-l faci să-și ridice un semn de întrebare. Maxim poți să primești un „Da’ bine că ești tu deștept!” sau un „Gata, m-am lămurit, nu am ce discuta cu tine”

Avem reacția omului în fața argumentului. Reamintim, discutăm un fapt, o idee. Ei bine, într-o dezbatere, când încerci o alternativă la părerea interlocutorului, se întâmplă destul de des ca omul să creadă că-l atacăm pe el ca individ. Continuarea fiind la fel în cele mai multe cazuri, aproape instinctiv, începi să fii atacat ca persoană. Ca exemplu, de câte ori ați auzit asta:

  • – Oamenii protestează pentru că PSD prin măsurile adoptate și incompetența celor din guvern, care duc România spre o criză economică.
  • – Lasă-mă și cu soroșiștii aștia, de ce nu au protestat când s-au taiat salariile?

Totuși, treaba cu atacul la persoană este prezentă în mai toate culturile lumii, doar că la noi parcă s-a dus într-o direcție suspectă. De ce spun suspectă? Pentru că mi se pare că am reușit cumva să reacționăm doar la atacuri personale. Să vorbim de un caz recent, foarte prezent în discuțiile din socientate, PSD.
Parlamentarii, primarii, membrii de partid nu au reacționat când se vorbea că periclitează parcursul european, statul de drept, corupție. Chiar dacă au fost câteva răspunsuri date de organul de presă prieten al PSD, nu a fost nici o reacție vehementă până să apară lozinca #muiepsd. După ce lumea a început să folosească această expresie, care a atacat direct persoanele și nu niște lucruri abstracte pentru ei, cum ar fi educația sau justiția, s-au enervat și a venit valul de replici:

Dacă tot am vorbit de păreri și discuții, vă invit să dați like paginii „Avem Păreri”, podcast care o să apară în curând.

Aaaaa, să nu uit…ca să clarific care-i treaba cu titlul articolului, tanti Wikipedia zice: „un argument ad hominem, constă în a riposta, la un argument sau la o afirmație despre un fapt, prin atac la persoana care a prezentat argumentul sau a făcut afirmația, în loc să se adreseze subiectul argumentului sau să se furnizeze o dovadă contra afirmației.”

Disciplină, nu motivație!

Aud prin jurul meu întrebarea „ce te motivează” sau de persoane care spun că n-au motivația necesară să facă anumite lucruri.

Nu cred în variantele de motivație și inspirațional tot promovate extrem de mult prin diferite conferințe, workshop-uri sau în mediul online în ziua de astăzi, dar cred foarte mult în disciplină.
O dată ce ți-ai setat niște obiective, trebuie să te ții de ele până la final, indiferent dacă ai motivație sau nu.

Începi să-ți evaluezi obiectivele și vezi ce etape trebuie să parcurgi. Să zicem că ai nevoie de bani pentru a trece la etapa următoare. Întrebarea firească este cum faci rost (legal, da!)?
Simplu, rogi lumea să te finanțeze sau să te împrumute, cei 3 f’s (family, friend, other fools).
N-a mers și lumea nu prea are încredere în tine, bun, te angajezi la o companie sau te apuci de freelancing.
Nu ai skill-urile necesare, te apuci să înveți, internetul este mare și informații destule.
Dacă te uiți la citate motivaționale pe instagram sau la 20 minute de video cu Sylvester Stallone în Rocky, nu faci decât să pierzi timp. Timp pe care puteai să-l folosești lucrând la proiectul tău.

Faci rost de bani, de skill-uri și tot continui până ajungi la obiectiv doar ca sa-ți impui un altul și mai măreț. În opinia mea, un om nu trebuie să stea foarte mult pe loc și să se bată pe umeri — că ce treabă bună a făcut. El trebuie să evalueze cum a ajuns în momentul ăla, să tragă concluzii și să înceapă să lucreze la următorii pași.

Chiar dacă nu ies lucrurile tot timpul cum ai plănuit, sau dai fail, important este să te ridici, să te scuturi de praf și mergi mai departe. În viață nu câștigă întotdeana cei mai talentați, mai deștepți, mai puternici, ci aia care perseverează, continuă și merg mai departe indiferent ce ar fi.

Mama ei de educație! #1

Multă vreme am tratat acest subiect cu foarte multă aroganță, dând vina pe individ că nu se educă pentru că nu vrea, pe stilul, nimeni nu te-a lovit peste mână când ai început să citești o carte, că deh… vremea comunismului și a cenzurii a trecut.

Dar dând un pas în spate și privind în ansambu situația sistemului de învățământ din România, consider că lista de vinovați este extrem de mare, practic vina individului este în complicitate cu noi toți.
De ce noi toți? Pentru că-i lăsăm și închidem ochii la tot ceea ce se-ntâmplă. O să te întrebi ce putem face noi atunci când avem un Liviu Pop la Ministerul Educație care-i mai agramat decât Vaghelie și aprobă fară nici o tăgadă tăierile din bugetul alocat educației.
Ei bine, nu doar asta este problema, totul începe de jos, de la faptul că acceptăm ca unii profesori slab pregătiți să stea în spatele catedrei doar pentru că trebuie locurile acoperite.

De ce pe lângă cunoștințe nu se verifică și capacitatea reală de a preda, de inspira, de a îndruma. Copii să-nțeleagă ceva dintr-o lecție nu doar pagini dictate și apoi învățate pe de rost.
O să spuneți că există o astfel de evaluare, atunci când se fac „orele deschise” unde un inspector școlar și/sau un profesor mai experimentat monitorizează cum decurge predarea unei lecții. Serios!? Vă mai aminți cum decurgeau aceste ore? O reală pregătire pentru un spectacol de teatru, regia și scenariul până în ultimul detaliu. Cu 2-3 zile primeai toate informațiile, lecția era predată, discutată, știa fiecare ce întrebare primește. Tu, ca elev, trebuia să vii în „hainele cele bune”, se strângeau bani de bomboane/flori pentru evaluatori iar la tablă ieșeau doar cei care scriau frumos.

Apoi, mă adresez profesorilor faini, care își fac treaba la cel mai înalt nivel… Nu știu cum rezistați, când îi auziți pe aceștia că se recomandă a fi din breasla dascălilor.
Cum naiba să înțeleagă un copil ceva când profesoară îi –>http://stirileprotv.ro/campanii/fara-carte-fara-viitor/hello-kitty-engleza-predata-de-o-profesoara-elevilor-dintr-un-sat-din-vaslui-nu-contine-mai-mult-decat-cele-2-cuvinte.html

Cea mai mare investiție în momentul de față ar trebui să fie în EDUCAȚIE. Fără ea nu mai progresăm și o să rămânem în zona gri a istoriei în loc să mergem pe direcții mai creative.

Celelalte țări nu câștigă bani doar din războaiele pentru petrol ci și pentru că investesc în cercetare și după vând patente și invenții (-Cui?… -Nouă!).
Avem nevoie cât mai curând de valoare mare adăugată și nu doar din cauza măsurilor actuale fiscale ci și pentru că, în curând (2030+), ies decrețeii la pensie… să vedem atunci efort bugetar (hmm… sau facem contribuțiile la stat de 80% pe salar și naționalizăm multinaționalele?).

Avem nevoie de Educație, să nu mai ajungem să credem că îngerii au fost daci, că vaccinele ne omoară și că leușteanul este leac pentru cancer.

Avem nevoie să facem încă din clasele V-VIII, educație juridică, educație politică, să se știe cum este cu separația puterilor în stat, să se știe puterea unui vot.

Avem nevoie tot din clasele V-VIII, de educație sexuală. Da, este nevoie, haideți să nu ne mai mințim și să fim ipocriți… este mai bine să le explice cineva specializat cum stă treaba cu făcutul copiilor, cu menstruația, decât să afle de la colegul de bancă sau din filmele porno.

Avem nevoie de 6% pentru Educație, știu – știu, domnilor guvenanți și parlamentari, mai puțini bani pentru pomeni electorale.
Dar de ce atâția bani? În primul râd pentru școli în care tencuiala să nu mai cadă peste elevi, transport (Nu doar microbuze la mâna a doua ci ar fi bine să aibă bani alocați și pentru motorină), nevoie de grupuri sanitare și apă curentă direct în clădirea școlii…. nu să traverseze strada să meargă la WC (link).

Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe – Aristotel

PS. Vă recomand cartea „Școli creative. Revoluția de la baza a învățământului” – Ken Robinson

Ce știi tu, nici nu erai născut!

Când se ajunge la eternul subiect al comunismului din România, fie că-i o discuție în familie sau cu prietenii într-un bar, nu știu cum se-ntâmplă, dar indiferent de argumente mă trezesc cu un „Ce știi tu, nici nu erai născut!”.

Ok, poate nu eram nici în stagiul de proiect în acele vremuri, dar oare nu merit să-mi spun părerea? Adică totuși, s-a luptat pentru niște drepturi la Revoluția din ‘89, sau mergem pe același raționament și cum nu am fost la Revoluție, acum, nu am nici un drept?. Poate că nu am fost acolo să privesc acele timpuri, dar am văzut altceva, am văzut efectele ce au rămas până în ziua de astăzi.

Am văzut cum e să fii tras de perciuni și bătut cu rigla pentru orice neconformitate. Vă sună cunoscut, „stați drepți cu mâinile la spate” sau „nu vorbi neîntrebat” sau „eu nu ți-am predat așa”, indiferent că spuneai o prostie sau voiai să explici ceea ce ai înțeles folosind propriile cuvinte.

Văd griul blocurilor ce cu greu acum se avelopează cu polistiren, să fie cât de cât ok din punct de vedere energetic („Deh, nu se mai fac lucruri ca pe vremuri…” adică, prost!).

Văd frica de mai marii statului și a funcționarilor ce se cred dumnezei când te duci la ei să le ceri o foaie. Să nu vorbim urât de dom’ Primar, da?

Deși ne roadem unghiile suntem țara cu cele mai multe pile. Ai nevoie de ceva, te rezolva vecina, cumnatul, cumatrul, no problem.

Și ziua de astăzi încă se mai aude, „Hai ia cu pâine, nu mânca gol”. Să fie ăsta un efect al faptului că mâncarea era foarte puțină și se compensa cu pâine?

Nu trebuia să fiu de față să-mi dau seama de legalitatea faptelor atunci când se povestește cum se pleca din fabrică cu șuruburi, halate sau portiere de mașini.

Bun, ștergem cu buretele: crimele de la colectivizare, prizonierii politici, frica de securitate, lipsa curentului și a mâncării doar pentru că nu eram născut pe-atunci.