Du-mă acasă, măi tramvai

Indiferent de orașul în care locuiești știi că sunt probleme cu transportul în comun și tot timpul auzi de la cei responsabili că nu sunt bani sau că de fapt vechile administrații sunt de vină că nu au făcut nimic (chiar dacă tot ei au fost în funcție).
Trebuie să-i credem! Este foarte greu de luat o decizie, de găsit vreo rudă sau prieten cu firmă în domeniu să câștige licitația, de calculat procentajul de mită cât să nu bată la ochi iar până la campania electorală mai este mult timp. Dacă stăm și ne gândim puțin, poate că nu totul ține de primărie, consiliul local sau guvern, poate ține și de noi…

Da’ știu avem nevoie de aer condiționat în tramvaie și autobuze dar asta nu te impiedică să faci măcar un duș la două zile înainte să te urci în mijlocul de transport. Avem nevoie ca tramvaiele să pornească din prima sau să nu ne mai dea senzația că urmează să deraieze la fiecare curbă dar asta nu înseamnă că poți să strigi la șofer/vatman că nu a oprit unde vrei tu și a mers mai departe spre stația special amenajată.

Cum ar fi ca dimineața să mergi liniștit la serviciu fără să auzi discursuri despre cum tinerii sunt incompetenți, că sunt drogați sau cumpărați de Soroș?

Apropo de liniște, mi-ar plăcea să nu aud muzică de pe noua ta boxă wireless sau să te văd cum îți faci selfie cu cafeaua de la Starbucks deranjând două rânduri de scaune cu mișcările și blitz-ul?

Cum ar fi ca în loc să te plângi că sunt prăfuite autobuzele, să nu-ți mai lipești guma de scaun sau să arunci ambalajul de la covridog pe culoar.

Cum ar fi? Nu cred că propun o utopie, a fi civilizat ține doar de tine și nu te costă bani…


Trebuie să ne înarmăm?

Navigând pe atotputernicul facebook zilele astea am  văzut că sunt foarte mulți oameni indignați de faptul că ne înarmăm, având retorici precum „avem de toate, armament ne mai trebuie”. Până și Cabron a scos o piesă în care-l ia cu panică exercițiile militare. etc. etc.

Unii poate din naivitate, prostie sau nah… intră în fișa postului de postac și-au spus părerea:

Într-o lume ideală, hipiotă – „flower power”, nu ar fi trebui să existe conflicte, dar trăim în lumea reală unde nu se rezolvă totul pe cale diplomată.

1) Exercițiile militare și expunerea echipamentelor de tehnică militară sunt pentru a descuraja orice alt stat, fie el Rusia, Burundi sau Republica Nagorno-Karabakh.

2) Da, avem militari detașați prin diverse teatre de război, dar asta nu înseamnă că luptăm războiul altora. Suntem membri NATO, practic sunt și luptele noastre. Fapt ce poate fi și vice-versa, în cazul unui conflict al României cu un alt stat, avem parte de sprijinul și intervenția celorlalți parteneri din NATO.

3) Exercițiile și aplicațiile sunt tocmai  să nu se întâmple precum în versurile lui Puya – Change:

„Dacă mâine ar porni un război, ar fi pena

Soldaţii s-ar uita la a cincea pagină din ziar

N-o să oprim nici un raid aerian

Dacă-o să ne-atace când e <<Inimă de Ţigan>>”

4) Modernizarea și cumpărarea de noi echipamente militare sunt inclusiv pentru siguranța soldaților noștri. Să nu ne mai trezim cum TAB-urile care o fac pe a submarinul(aici) sau cum pică Mig-urile mai ceva decât studenții la examene în sesiune(aici),(aici).

5) O mare parte din investiția în tehnica militară se întoarce în economia românească, având în vedere că unele sunt produse în România, altele modernizate sau altele cu mentenanța aici.

Scopul înarmarii României nu este doar ofensiv, este o măsură necesară tocmai pentru a prezerva starea de nonconflict din zona noastră.

PS. Avem nevoie de spitale la standarde mai ridicate, complet echipate, de școli fără WC-ul în curte dar astea aparțin de alte ministere, nu cel al MApN  ce are de investit 2% din PIB conform angajamentelor.