Realizări firești

Zilele trecute a apărut un video pe facebook cu realizările primăriei Cluj în mandatul lui Boc, video ce a devenit viral, iar după vizionare îți venea să lași tot și să te muți la Cluj.

Nevoia de atenție, a făcut-o și pe Tanti Gabi Firea să facă propriul video, doar că realizările nu sunt chiar realizări ci mai mult promisiuni că vor fi făcute.
A ținut să precizeze încă de la început, citez „Ştiu că exigenţele cetăţenilor sunt din ce în ce mai mari”, adică nu ea conduce prost Primăria ci exigențele astea cresc mai ceva ca ROBOR-ul. Victimizarea a continuat menționând că este sub lupa opiniei publice, a atacurilor opoziției și mereu acuzată de tot ce se întâmplă prost în capitală, de parcă ea este de două mandate primar și nu doar de 2 ani. O vai, mă scuzați, dar parcă și mandatul precedent tot al PSD a fost.

Unul dintre cele mai importante aspecte pe care a insistat să-l spună este că autobuzele vor fi turcoaz (acele autobuze care încă nu au fost livrate și au fost achiziționate în urma unui contract dubios).

Serios, exact asta zice. Eu sunt designer și înțeleg puterea culorilor, dar nu zici asta când ai un oraș care acum o săptămână era Mica Veneție, unde oamenii în trafic au timp să scrie un articol de blog, să se barbierească sau să termine de citit Critica rațiunii pure a lui Kant și tot nu s-au deplasat mai mult de 50 de m.

Vă las să vă delectați și voi cu „realizările” firești.

Rezultate pentru bucureșteni. Anul doi (partea 1)

Știu că exigențele cetățenilor sunt din ce în ce mai mari, e normal să fie așa, dar în doi ani nu pot fi rezolvate toate problemele Capitalei. Se puteau revolutiona domenii, daca toata lumea din primarie, ministere, autoritati era la fel de determinata ca mine. Si daca legislatia, modificata abia acum, ne-ar fi permis. Important este să avem un plan pe care să-l urmăm cu tenacitate. Iar rezultatele nu vor întârzia să apară.Chiar dacă un bilanț în adevăratul sens al cuvântului se poate face doar la finalul unui mandat de 4 ani, consider normal ca la fiecare aniversare a preluării funcției de Primar General să prezint bucureștenilor lucrurile bune pe care le-am făcut și proiectele care urmează. Azi vă invit să urmăriți un material despre trafic și infrastructură rutieră, iar în zilele următoare, alte domenii de maxim interes pentru bucureșteni.#DeDoarDoiAni#RezultatePentruBucuresteni

Publicată de Gabriela Firea pe Marţi, 10 Iulie 2018

PS. Am scris textul ăsta doar pentru că sunt blocat pe pagina ei de politician și nu mai pot să comentez.

PPS. Pentru băieți, aparent turcoazul este o culoare, nici mie nu-mi vine să cred.

Mesaj pentru Dragnea

Ce mai faceți, bine sănătos?
Cum vă simțiți după un miting, pentru care ați cheltuit o gramadă de bani și resurse doar ca să aflați că nu mai aveți nici o șansă la următoarele alegeri?

Știu, nu este plăcut, dar dacă nu v-a plăcut istoria ce să va fac…

Acum câțiva ani, nu foarte mulți, era un partid care tot așa s-a ridicat încercând să distrugă mafia făcută de precedenții lui.

Am mai avut un „tătuc jucător”, care acum este fără cea mai mică urmă de susținere, și abia-abia reușește să mai prindă câte o apariție la TV.

Am avut și o țoapă care a încercat și ea mișcarea pe care a făcut-o Firea pe stadion și tot cu huiduieli s-a lăsat (aici), bine la tanti Nuți a ieșit un pic mai rău, lăsându-se cu 6 ani în Costa Rica.
Ei au avut toată puterea pe care o vreți și voi. Elena Udrea putea să facă terenuri de fotbal în pantă, pârtie de schi unde nu ningea și parcuri în zone inundabile și nimeni nu o oprea.

Băsescu putea să numească la șefia parchetelor pe un procuror doar pentru că juca baschet, ba chiar să-și sacrifice oamenii de carton, trimițându-i la pușcărie (Monica Iacob Ridzi și-a luat bilet dus la răcoare pentru o scenă din trei scânduri și două cuie, pe care a dat vreo 600.000 euro).

A existat și un guvern care acționa la îndemnul șefului de stat / de partid (așa, neoficial) și ei au mărit salariile până au ieșit cu minus 25% Acest partid se numea PDL și acum nu mai există.

Ce voiam să spun cu asta… oricât vrei să lupți pentru a avea puterea, poporul ăsta român găsește un buton de reset. Uneori mai devreme, alteori mai târziu, dar îl găsește.